Imaginea a fost preluata de pe https://i.ytimg.com.

Auzim tot mai des vorbindu-se despre reciclare ca solutie la problema poluarii cu plastic. Cu toate acestea, ^in absenta unor masuri sinergice viz^and proiectarea ecologica sau ecodesign-ul de produs, reutilizarea si prevenirea generarii deseurilor, poluarea va continua sa se manifeste ca fenomen. Un ^intocmit de Zero Waste Europe arata ca p^ana si reciclarea chimica, promovata intens de industrie ^in ultimii ani, poate avea efectul de ^incurajare a productiei de plastic. C^at timp consumatorii vor crede ca plasticul poate disparea ^in mod miraculos, poluarea cu plastic va continua sa existe.

Pentru a ^intelege de ce reciclarea nu rezolva, singura, problema poluarii cu plastic este necesar sa ^intelegem, mai ^int^ai, ce este plasticul. Materialele plastice sintetice pot fi de natura organica, anorganica sau mixta, ^in cea mai mare parte fiind derivate din combustibili fosili precum petrol si gaz natural. Plasticul este format din niste lanturi de molecule str^ans legate ^intre ele, cu masa moleculara mare. Fiecare dintre aceste molecule reprezinta un monomer, iar lanturile rezultate din alaturarea mai multor monomeri sunt numite polimeri. Acesta este motivul pentru care denumirea multor materiale plastice ^incepe cu "poli”: , , etc..

, adica aceste molecule (monomeri) legate ^intre ele, sunt adesea formati din carbon si hidrogen, iar uneori contin si molecule de oxigen, azot, sulf, clor, fluor, fosfor sau siliciu. Termenul "plastic” se refera la proprietatea de deformare ridicata a produselor rezultate din aceste combinatii. Pentru ca polimerii rezultati sa poata fi utili, ei trebuie sa aiba anumite proprietati: flexibilitate, rezistenta la foc, robustete, etc. Aceste proprietati sunt conferite plasticului prin adaugarea de diversi aditivi ^in procesul de productie.

Chiar daca sunt cunoscuti generic sub denumirea de “plastic”, fiecare polimer trece printr-un proces de productie diferit si are o temperatura de topire proprie, diferita de a altor polimeri. De asemenea, fiecare polimer are ^in compozitie diversi aditivi – substante chimice. Din acest motiv, fiecare polimer de plastic, trebuie reciclat prin procese tehnologice diferite.

Primul pas este sortarea corespunzatoare. Pentru o reciclare de calitate, fiecare tip de plastic trebuie sortat ^in functie de familia de polimeri de care apartine. Dar asta nu e tot. ^In procesul de sortare trebuie sa se tina cont, de asemenea, si de felul aditivilor care au fost adaugati ^in procesul de productie al fiecarui tip de plastic. De exemplu, PET-ul opac nu trebuie reciclat ^impreuna cu PET transparent.

Reciclarea presupune sortarea, spalarea si “rearanjarea” diferitilor polimeri astfel ^inc^at acestia sa formeze noi produse plastice. Fiecare proces de conduce, ^insa, la degradarea structurilor polimerice. Acest fapt limiteaza numarul de ori ^in care acelasi polimer poate fi reciclat. Pe masura ce legaturile devin mai retrograde, calitatea produselor plastice secundare va deveni si ea din ce ^in ce mai slaba.

Reciclarea mecanica este o metoda de reciclare care nu schimba structura de baza a materialului reciclat, care devine o materie prima secundara, de o calitate inferioara. Acest “downgrade” are loc fiindca reciclarea mecanica nu este ^in masura sa separe aditivii adaugati intentionat, ^in faza de productie, de substantele adaugate neintentionat ulterior, care contamineaza deseurile de plastic. Din aceasta cauza, plasticul contaminat nu poate fi transformat ^intr-un plastic de ^inalta calitate, potrivit pentru contact cu alimente (ex: ambalaje).

Faptul ca reciclarea mecanica conduce la obtinerea unui plastic inferior ("downcycling”), ^inseamna ca piata va cere, ^in continuare, producerea unor cantitati de plastic virgin, din combustibili fosili. Astfel, impactul negativ asupra mediului ^inconjurator se va mari, ca urmare a continuarii exploatarii combustibililor fosili, c^at si a cresterii volumului de mase plastice din natura.

Limitarile reciclarii mecanice au dus la crearea unui tip nou de reciclare, si anume reciclarea chimica. Aceasta poate pastra nealterate proprietatile polimerilor din plastic mai mult timp si poate, de asemenea, purifica plasticul contaminat. ^Insa, ^in absenta coroborarii reciclarii chimice cu niste masuri de prevenire a generarii deseurilor si de reutilizare a materialelor, reciclarea chimica nu rezolva problema poluarii cu plastic.

Pentru a rezolva poluarea cu plastic este necesar sa reg^andim modul ^in care proiectam, producem, consumam si ne raportam la deseuri, ^in general.

Conform organizatiei Zero Waste Rom^ania, solutia nu este reciclarea, ci prevenirea generarii de deseuri.
”Peste 40% din plasticul generat la nivel global este de unica folosinta, fiind proiectat sa ajunga deseu dupa o singura folosire. Solutia nu este reciclarea, ci evitarea acestuia. In economia circulara zero deseuri prioritatea o reprezinta prevenirea, iar nu reciclarea, care este un proces industrial cu eficienta scazuta si impact social negativ, ^in special ^in cazul reciclarii produselor cu toxicitate ridicata. Reciclarea reprezinta ultima solutie ^in piramida zero deseuri.

Responsabilitatea nu apartine doar consumatorului, ci mai ales industriei responsabile de reg^andirea si reproiectarea produselor astfel inc^at acestea sa fie durabile, non-toxice, reparabile si refolosibile, compostabile sau reciclabile. Produsele care nu pot fi nici macar reciclate ar trebui eliminate de pe piata.” a declarat Elena Rastei, Zero Waste Rom^ania

Stilul de viata mai responsabil aproape zero risipa a c^astigat tot mai multi adepti ^in ultimii ani. Acesta este primul pas pe care ^il poate face oricine spre o Planeta mai curata si o viata mai sanatoasa. Incepeti prin a refuza c^at mai mult plastic!

Articolul precedent
Articolul urmator
Andreea Leonte este cercetator si consultant juridic ^in domeniul legislatiei de mediu. Vorbeste fluent engleza, mandarina si franceza. Domeniile sale de interes sunt economia circulara si regenerarea urbana.

LASATI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here